Îmi vin în minte anii în care practicam sport de performanță. Ani cu suișuri și coborâșuri, la fel ca în viață. Scrima a fost unul dintre mentorii care mi-au modelat pubertatea și adolescența.
Ca să performezi nu era de ajuns doar antrenamentul.
Îmi aduc și acum aminte de manechinul în care trebuia să lovim la antrenament. Simula exact un corp de sportiv, numai că era static.
Suprafața valabilă de lovire în floretă nu era foarte ofertantă. Era constituită doar din piept și spate. Fără mâini, cap și picioare. Cum la spate nu ajungeai chiar așa de ușor, îți mai rămânea doar pieptul. Și te antrenai serios să nu dai pe lângă.
Antrenorul ne desena cu creta un cerc în pieptul manechinului, în care eram nevoiți să lovim. Dacă dădeam pe lângă, flotări sau genuflexiuni. Nu te jucai. Îți trebuia o capacitate de concentrare foarte bună ca să nu ratezi. Cine dorea să facă flotările alea?! Erau și vreo 10 la fiecare ratare. Iar la câteva sute de lovituri per antrenament, te invit să faci socoteala. 🙂
În acei ani am auzit pentru prima dată definiția performanței. La ceva vreme după mi-am dat seama că era chiar definiția dată de Tim Gallway, absolvent de Harvard, autor al seriei “Jocul interior” și unul dintre cei mai mari mentori ai vremurilor respective.
Tot ne repetau antrenorii că PERFORMANȚA = POTENȚIAL – INTERFERENȚE.
Eram prea tânăr ca să înțeleg prea bine la acel moment. Însă “repetiția e mama învățăturii” și dacă tot auzi în jurul tău, faci și tu.
Pentru a performa nu era de ajuns doar antrenamentul. Ca să nu ratez lovitura în cerc și să fac flotări, mă antrenam și acasă. Mental. Antrenamentul mental era continuarea din timpul liber a antrenamentului de la sala de scrimă.
Încă de la sala de antrenament îmi reprezentasem mișcarea. Cât de mult este nevoie să încordez mușchiul, cât de întins este brațul, cum țin floreta în mână, care este direcția corectă de întindere a brațului. Absolut tot circuitul mișcării astfel încât să fie o mișcare perfectă.
Reținusem mișcarea și o repetam în gol acasă. Și mă făceam că trăiesc și bucuria de după. De cele mai multe ori îmi ieșea. Alteori mai făceam flotări și singur prin casă.
Însă ce am conștientizat?! Acele interferențe. Am realizat că lipsa lor te ridică și prezența lor te coboară. O secundă de neatenție și făceai flotări. O secundă de neatenție și acel mic dialog interior te deturnează. Și apoi te costă. La vremea respectivă flotări sau genuflexiuni. Însă mai apoi în viață eșecuri și pierderi.
Dialogul interior este acea voce de care aproape nu ești conștient și care uneori te susține, iar alteori te încurcă.
Cercetătorii în neuroștiințe spun că această voce apare în “Default State Network”. Adică acel moment când nu îți pui mintea la contribuție. Când nu te gândești activ la ceva și vrei să faci și tu o pauză. Fix atunci intră în scenă “Default State Network”. De ce? Pentru că minții îi e greu să ia pauză.
Și hopa și dialogul interior, care profită din plin de acest “Default State Network”.
În articolul acesta vom vorbi de partea care te încurcă a dialogului interior. De acele voci/interferențe care pot să determine comportamente ezitante, blocarea acțiunilor sau persistența unor stări interne conflictuale. Și ele sunt 6 la număr.
1. CRITICUL
Este o voce de obicei extrem de puternică și activă, care parcă își propune să submineze orice urmă de încredere în sine. “Nu așa se face…“, “Ceea ce spui nu este nici pe departe corect…”, Nu faci deloc bine asta…”.
2. CREATORUL DE SCUZE
Este reacția la vocea criticului, apărându-ne de efectele acestuia prin fraze de genul: “ Da, dar… “. Această voce intervine când nu ne asumăm responsabilitatea pentru actele noastre, când dăm vina pe alții pentru problemele sau greșelile noastre sau când inventăm scuze/explicații/ justificări. “Da, dar din cauza ta nu am putut să…”
3. ÎNGRIJORATUL
Este partea din noi plină de gânduri anxioase, plină de temeri, cum ar fi posibilele consecințe negative ale actelor noastre, dacă merităm sau nu lucrurile pe care le-am putea obține, posibilitatea de a ne face de râs față de alții, neîncrederea în capacitatea noastră de a face față unei anumite situații. “Dar dacă se va întâmpla asta, cum mă descurc?”, “Ce voi face dacă…”
4. VICTIMA
Imprimă tendința noastră de a fi simultan invidioși și furioși pe ceilalți pentru ceea ce au sau ce fac și ne conduce spre senzația ca am fi incapabili să facem sau să schimbăm ceva din situația noastră actuală. Ea spune: “De ce tocmai/numai mie mi se întâmplă?”, “De ce nu pot fi fericit/ă?”, “Nu este drept ce mi se întâmplă”.
5. CONSTRÂNGĂTORUL
Este oarecum vocea opusă Victimei, care ne cere să aderăm la un set de reguli foarte clare și stricte, care se pot transforma în adevărate ritualuri. Foarte adesea are un ton arogant, făcându-ne să ne simțim superiori celor care nu urmează același set de reguli « perfecte». « Trebuie să fii perfect… », « Să nu faci nicio greșeală… », « Acesta este standardul la care trebuie să te ridici .. », “Uite așa se face…”
6. NEGATIVISTUL
Este vocea care ne spune cât de ratați suntem, cât de mizerabilă este viața noastră, cât de incapabili suntem. Ne minimalizează reușitele, capacitățile și ne subliniază cât mai mult eșecurile. Greșelile sunt apoi etichetate: “Prostule!”, “Incapabilule !”, “Nu ești bun de nimic…”, “Vai de capul tău…”, “Ești vai mama ta…”, “N-ai nicio treaba cu asta…”.
Cât timp practicam performanța, criticul și constrângătorul erau vocile care apăreau la mine cel mai des.
La tine care apar cel mai des?
Gândește-te în tihnă la 2-3 situații concrete din viața ta, de preferat din viața profesională, în care una sau mai multe din vocile interioare intervin. Care este vocea care intervine prima? Care este conținutul discursului ei? Care este efectul asupra ta? Mergi și mai departe și vezi dacă mai apare și o altă voce.
Primul pas este conștientizarea vocilor. În trainingurile de stress management învățăm cum să le ținem sub control.
Nu uita: PERFORMANȚA = POTENȚIAL – INTERFERENȚE.
Attitude makes Altitude!
Dacă apreciezi articolul pe care tocmai l-ai citit, te rugăm să apeși butonul like din pagină. Desigur, ne-ar ajuta tare mult și un share via Linkedin, Facebook. Ne-ar plăcea să ne cunoaștem și să schimbăm idei constructive, așa că te încurajez să adaugi un comentariu mai jos.
Echipa Attitude Training te salută și își dorește să te sprijine cu toate resursele pe care le are la dispoziție în evoluția ta personală și profesională în această perioadă provocatoare. Să ne vedem sănătoși, cât mai curând în sala de training! Până atunci suntem alături de tine online, la un click distanță.
