Cum să spui NU asertiv la birou (partea I)

 

“O viață întreagă am făcut doar ce-au vrut alții. De fapt am trăit viața altora”.

Ne prinde valul și uităm de multe ori care este ecuația în care jucăm. Devenim necunoscuta în propria viață și de cele mai multe ori ajungem să ne trezim prea târziu.

Într-o societate care se bazează pe consum, suntem mereu la dispoziția celor care ne cer diverse lucruri. Suntem funcție suport pentru Vest și nu numai.  Barem în industria IT se și spune, mai în glumă, mai în serios, că în tara noastră se regasește Silicon Valley în miniatura.

O buna practica spune: “Stop managing your time. Start managing your focus”.

Nu mai avem timp să le facem pe toate. În vastul bombardament informational, în care stimuli ne “atacă” din toate părțile, avem nevoie să alegem. Să selectăm. Să prioritizăm. Care este focus-ul nostru ? Nu mai vorbim de a avea un To Do List, ci de a fii conștienți de care este Not To Do List-ul nostru.

Avem nevoie să învățăm să refuzăm. Să spunem NU. Un NU ferm, clar, dar un NU care să nu îi afecteze pe ceilalți. Pentru că până la urmă nu putem să trăim izolați. Suntem interdependenți în muncile noastre. Ne oferim business-ul unii altora.

De multe ori ne e frică să o facem. Din rușine că până acum nu am prea refuzat. Din teama de a nu scădea cumva în ochii celorlalți. Sau poate pentru a nu ne face de râs. O mai facem și pentru că ne e frică de izbucnirea unui conflict sau de stricarea unei lungi relații. Și evident că mai pot fi multe alte cauze.

La început este ok, ne place că suntem căutați, că lumea are nevoie de noi. Simțim că avem un sens. Însă energia nu este infinită. Cu trecerea anilor, suntem storși. De ce? Pentru că fiecare vrea puțin din energia noastră. Și ei au nevoie de asta. E ok să le dăm, însă la un moment dat s-ar putea să nu mai avem de unde.

Și s-ar putea să ajungem la concluzia că am trait viață altora. Exact ce este scris în primul rând al articolului.

Câteodată, avem nevoie să mai spunem și NU. Să ne prioritizăm și pe noi. Să prioritizăm și a noastră muncă.

Ei bine, hai să vedem acum și cum putem să facem asta. Atât cât putem într-un articol.

În primul rand exista 2 aspecte pe care să le avem în vedere.

  • Cum spunem NU din limbajul nonverbal
  • Cum spunem NU din limbajul verbal

De menționat că uneori reușim să spunem NU doar din nonverbal, însă de cele mai multe ori avem nevoie să folosim ambele canale pentru a refuza elegant. Empiric, aș spune că în peste 70% din cazuri.

Cazul 1. Să presupunem că  lucrăm la laptop la un birou open-space și observăm cu coada ochiului că cineva se îndreaptă spre noi. Suntem aproape siguri că vine să ne ceară ceva. Cum putem să spunem NU din nonverbal ? Cateva tips&tricks mai jos:

  • Când este aproape de biroul nostru ridicăm o mână în aer cu palma întinsă înspre el ca să îi spunem “STOP!”. În acest mod suntem în controlul total al convorbirii și apoi putem folosi verbalul.
  • Ne facem că “trebăluim” sau căutăm un document important.
  • Continuăm să lucrăm la laptop și la câteva secunde după ce debutează cererea ne întoarcem fața către el și rânjim cu gura până la urechi. Rânjim, nu zâmbim. Astfel ar trebui să se prindă că nu avem timp pentru el în acel moment. Evident, asta se pretează atunci când relația ne permite.
  • La câteva secunde după ce debutează cererea ne ridicăm în picioare și ne uităm la el fără să dam din cap. Neapărat avand corpul orientat înspre o zonă de ieșire. Dacă cererea este mai lungă putem apela la verbal și îl putem invita să meargă cu noi ( să fie cât mai departe de birou) până când la un moment dat se îndeplinesc condițiile de a ne despărți de el politicos.

Atenție!

Să nu ne apucăm să ne facem că vorbim la telefon fix când începe el să ne ceară. Este jenant. Și total agresiv și inoportun.

Cazul 2.  Să presupunem că managerul/colegul nostru lucrează într-un birou închis și că ne cheamă la el în birou. Scopul nostru fiind să il refuzăm politicos. Cum putem face asta ? Mai jos cateva tips&tricks:

  • Dacă putem să purtăm conversația din ușa biroului ar fi foarte bine. Stând sprijiniți de ușa de la intrare. Astfel dăm impresia că suntem pe fugă.
  • Dacă ne invită să ne așezăm pe scaun, încercăm să nu o facem pentru că astfel este clar că el va controla jocul.
  • Rămânem în spatele scaunului în picioare, de preferat spirjinindu-ne de scaun.
  • Ne uităm fix în ochii lui fără să dăm din cap. S-ar putea să observe și să ne întrebe dacă suntem ok. Atunci mingea este la noi în teren și putem aplica cu încredere tehnica verbală de a spune NU. Nu uitați – dacă ne e frică să ne uităm în ochii lui direct, ne putem uita în punctul dintre ochi și el va avea impresia că ne uitam fix în ochii lui.
  • Suntem pe picior de plecare în permanență că vorba ceea avem treabă multă.

 

Ziceam că de multe ori nu merge doar nonverbalul, deci avem nevoie de verbal. Pentru a afla care este tehnica de verbal pe care vreau să ți-o ilustrez am să te invit să citesti partea a doua a articolului. Va apărea în câteva zile… tot aici pe Attitude Training.

 

Dacă ești interesat să aprofundezi subiectul și să descoperi mai multe tehnici și tactici, te aștept la training-ul open “Managing my Time and Stress”.

 

Până atunci, nu uita: Attitude makes Altitude!

 

Dacă apreciezi articolul pe care tocmai l-ai citit, te rugăm să apeși butonul like din pagină. Desigur, ne-ar ajuta tare mult și un share via Linkedin, Facebook. Ne bucurăm foarte mult că am putut să contribuim prin acest articol la dezvoltarea ta personală și profesională.

Ne-ar plăcea să ne cunoaștem și să schimbăm idei constructive, așa că te încurajez să adaugi un comentariu. Pentru a descoperi ce traininguri livrăm, nu ezita să accesezi www.attitudetraining.ro. Echipa Attitude Training te salută și își dorește să te sprijine cu toate resursele pe care le are la dispoziție în evoluția ta personală, profesională și în cadrul organizației. Să ne vedem cu bine în sala de training!